CAPUCIN, -Ă (CAPUȚIN) (‹ fr., it., germ.) s. m. și s. f. 1. Călugăr (călugăriță) din ordinul cerșetorilor Sfîntului Francisc, fundat de Matteo de Bascio (1526); numele provine de la capișonul pe care-l purtau. 2. Gen de maimuțe platirine din America de Sud, de talie mijlocie, cu coadă prehensilă și deget mare rudimentar. Unele specii sunt utilizate în cercetarea de laborator. Vezi definitia »

CERVÍN, -Ă adj. asemănător cerbului. (< lat. cervinus, fr. cervin) Vezi definitia »

MEZOHALÍN, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește în ape salmastre cu concentrație moderată. (< germ. mesohalin) Vezi definitia »

SIT-IN s. n. manifestație nonviolentă constând în aceea că demonstranții se așază pe pământ, ocupând locuri publice. (< engl. sit-in) Vezi definitia »

BALADÍN, -Ă s. m. f. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, comediant, bufon. (< fr. baladin) Vezi definitia »