PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. Vezi definitia »

MLĂDIÓS, -OÁSĂ, mlădioși, -oase, adj. 1. Care se îndoaie cu ușurință (fără să se frângă); flexibil, elastic; mlădiat. 2. (Despre ființe, despre corpul lor sau despre parți ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu mișcări grațioase; mlădiu. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedează, care se adaptează ușor: maleabil, conciliant. 4. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cu inflexiuni plăcute; melodios, armonios. [Pr.: -di-os] – Mlădia + suf. -os. Vezi definitia »

vaporós adj. m., pl. vaporóși; f. vaporoásă, pl. vaporoáse Vezi definitia »

priós, -oásă, adj. (înv.) prielnic. Vezi definitia »

pistricós, pistricoásă, adj. (reg.) 1. pistruiat. 2. pestriț, împestrițat. Vezi definitia »