OSTENICIÓS, -OÁSĂ, ostenicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. – Osteni + suf. -cios. Vezi definitia »

CATOLICÓS, catolicóși s. m. Primat³ al anumitor biserici răsăritene, în special al bisericii armenești și al celei nestoriene. (din gr. târzie katholikós < gr. καθολικός = general, universal) [MW] Vezi definitia »

ALBATRÓS s.m. Pasăre marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat, care trăiește în emisfera australă. [< fr. albatros]. Vezi definitia »

SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus. Vezi definitia »

GÂTÓS, -OÁSĂ, gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os. Vezi definitia »