Definita cuvantului mărturie
MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec. Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie minicinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mărturie
semisábie, semisăbii, s.f. (înv.) sabie mai scurtă decât cea obișnuită. Vezi definitia »
íe adv. (reg.) da, așa e!. Vezi definitia »
ceanâie s.f. pl. (înv., reg.) lucruri de tâmplărie. Vezi definitia »
AEROTRIANGULÁȚIE s.f. Metodă de determinare a punctelor de triangulație cu ajutorul fotogramelor aeriene. [< fr. aérotriangulation]. Vezi definitia »
GELIFRACȚÍE s. f. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetat alternantă a înghețului și a dezghețului; gelivație. (< fr. gélifraction) Vezi definitia »