CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus]. Vezi definitia »

ASPÍC¹ s. m. (Reg.) Levănțică. Vezi definitia »

seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

HEMICILÍNDRIC, -Ă adj. în formă de jumătate de cilindru. (< fr. hémicylindrique) Vezi definitia »

DOCUMENTARÍSTIC, -Ă, documentaristici, -ce, adj. De documentarist; de documentare. – Documentar + suf. -istic. Vezi definitia »