Definita cuvantului senic
seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu senic
ARÁBIC, -Ă adj. 1. arab (II). 2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc. (< fr. arabique) Vezi definitia »
PACÍFIC s.n. v. locomotivă. Vezi definitia »
FILMOLÓGIC, -Ă, filmologici, -ce, adj. De filmologie. – Din fr. filmologique. Vezi definitia »
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie. Vezi definitia »
TEHNOCRÁTIC, -Ă, tehnocratici, -ce, adj. Care ține de tehnocrație, privitor la tehnocrație. – Din fr. technocratique. Vezi definitia »