Definita cuvantului electromagnet
ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu electromagnet
TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet. Vezi definitia »
KÍSMET s.n. (În islamism) Destin, fatalitate, soartă, voința lui Alah. (cf. germ. Kismet) Vezi definitia »
FLAGEOLÉT s.n. v. flajeolet. Vezi definitia »
ȘEVALÉT s. n. suport de lemn pe care pictorii își fixează pânza sau cartonul când pictează. (< fr. chevalet) Vezi definitia »
rufét (ruféturi), s. n. – Breaslă, corporație. Tc. (arab.) rufet (Șeineanu, II, 302), cf. ngr. ρουφέτι, bg., sb. rufet. – Der. rufetaș, s. m. (breslaș; lucrător într-o mină de sare). Vezi definitia »