Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
ARGUMENTAȚIÚNE s.f. v. argumentație. Vezi definitia »
VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition) Vezi definitia »
DECLAMAȚIÚNE s. f. v. declamație. Vezi definitia »
CINE1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare]. Vezi definitia »
ECLUZIÚNE s. f. v. ecloziune. Vezi definitia »