IHTIOLÓGIC, -Ă, ihtiologici, -ce, adj. Care aparține ihtiologiei, privitor la ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyologique. Vezi definitia »

sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit. Vezi definitia »

ROMÁNIC, -Ă adj. Descendent din romani. ◊ Artă romanică = artă dezvoltată, mai ales în arhitectură, în țările europene supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (edificii caracterizate prin severitate, masivitate și robustețe, savante jocuri de volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.); limbă romanică = limbă care își are originea în limba latină; neolatin. ♦ Care se ocupă cu limbile neolatine. [Cf. lat. romanice (loqui) – a vorbi într-o limbă neolatină, germ. romanisch]. Vezi definitia »

ALÓGIC, -Ă adj. Lipsit de logică. [Cf. fr. alogique]. Vezi definitia »

MELÁNIC, -Ă, melanici, -ce, adj. Care conține melanină. – Din fr. mélanique. Vezi definitia »