Definita cuvantului eră
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eră
țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie. Vezi definitia »
haină bărbătească, lungă, confec ionată din postav esut în casă, purtată în iernile aspre Vezi definitia »
zacúscă s. f., g.-d. art. zacúștei; (sorturi) pl. zacúste Vezi definitia »
LITOSFÉRĂ s. f. Învelișul exterior solid al globului pământesc. – Din fr. lithosphère. Vezi definitia »
VALÍZĂ s. f. geamantan (mic). ♦ a-și face ă = a se pregăti de plecare, (p. ext.) a părăsi un loc; ~ diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice, care nu se controlează la vamă. (< fr. valise) Vezi definitia »