păpucíchi, s.m. pl. (reg.) un fel de plantă. Vezi definitia »

numai ochi și urechi expr. foarte atent. Vezi definitia »

a mișca din urechi expr. a mitui, a da mită. Vezi definitia »

ușchí (-chésc, -ít), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a ieși brusc. Țig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ușt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. ușchială, s. f. (Arg., fugă). Vezi definitia »

HÂNDÍCHI, hândichiuri, s. n. V. hindichi. Vezi definitia »