BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus). Vezi definitia »

MONOCARPELÁR, -Ă, monocarpelari, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. – Din fr. monocarpellaire. Vezi definitia »

aeroportuár (-tu-ar) adj. m., pl. aeroportuári; f. aeroportuáră, pl. aeroportuáre Vezi definitia »

PARLOÁR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr. parloir) Vezi definitia »

TRICOBEZOÁR s. n. bezoar² din stomacul unor animale care se ling sau năpârlesc ori al unor bolnavi mintali care au obiceiul de a-și mânca părul. (< fr. trichobézoard) Vezi definitia »