Definita cuvantului excelență
EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu excelență
căblúncă, căblúnci, s.f. (reg.) furcă pusă la coasă, când se cosesc cerealele; crivea, hreapcă. Vezi definitia »
PARAFORMALDEHÍDĂ s.f. Produs de polimerizare a aldehidei formice. [< fr. paraformaldéhyde]. Vezi definitia »
ANEMOGRÁMĂ s.f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. [< fr. anémogramme]. Vezi definitia »
GLIPTOGENÉZĂ s.f. (Geol.) Acțiunea de roadere a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenții externi. [< fr. glyptogenèse]. Vezi definitia »
COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Din ucr. koromyslo. Vezi definitia »