SÁGUM s. n. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă. (< lat., fr. sagum) Vezi definitia »

BLUM, blumuri, s. n. Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom. Vezi definitia »

acúm, adv. – 1. În prezent, în momentul acesta. – 2. Înainte cu... Var. acu(ma), acmu, amu. Mr. amu, amó, megl. (a)cmo, mo(ți), istr. acmo(țe). Acu este reprezentant al lat. *eccum hῡc; acum derivă de la un compus de tipul *eccum hῡc modo; în sfîrșit, *eccum modo a dat rezultatul normal acmu (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 18; REW 5630; DAR). Candrea-Dens., 14, deduce toate formele rom. din *eccum modo › acmu; acesta din urmă ar fi dat acum, prin analogie cu quomodo › cum; și de la acum s-ar fi ajuns, prin fonetică sintactică, la acu. Roesler 564 se gîndea la gr. ἀϰόμ(α). – Der. cu -și) (cf. același): acumuși, acuși, cu var. (fam.) acușa, acușica. Vezi definitia »

ÍNDIUM s.n. v. indiu. Vezi definitia »

COSTÚM s.n. 1. Îmbrăcăminte completă (formată din haină și pantalon la bărbați, sau din fustă și jachetă la femei). 2. Fel de îmbrăcăminte care se poartă în anumite ocazii. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei epoci etc. [Pl. -me. / < fr. costume, cf. it. costume – obicei, datină]. Vezi definitia »