Definita cuvantului favoare
FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu favoare
ANGOASÁRE, angoasări, s. f. Faptul de a angoasa. – V. angoasa. Vezi definitia »
OXIDOREDÚCERE s. f. acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor. (după fr. oxydoréduction) Vezi definitia »
FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. Vezi definitia »
nastúre (násturi), s. m. – 1. (Înv.) Șiret, panglică. – 2. Buton. – Mr. nastur(e). It. nastro „panglică”, cf. pav. nastol, valtel. nàstola. Rezultatul normal, *nastru, pl. *nastruri, l-a disimilat pe r, de unde nasturi, cu noul sing. reconstituit ca fagure, mugure etc. Sec. XVI. Der. din lat. *nastula (Pascu, I, 124; cf. Pușcariu 1157 și Candrea-Dens., 1209), din gr. νάστουλον (Skok, ZRPh., LIV, 487) sau din got. nostilo (Giuglea, Dacor., I, 382), nu e probabilă. Pentru relația cu it., cf. Tiktin, Meyer-Lübke, ZRPh., XXXII, 462, REW 5840 și Rosetti, II, 80. – Der. înăsturat, adj. (împodobit cu nasturi); năsturel, s. m. (margaretă, Bellis perennis; creson, Nasturtium officinale), la care sensul al doilea este o imitație modernă a numelui științific al plantei (Candrea). – Din rom. provine bg. nastur (Capidan, Raporturile, 223). Vezi definitia »
STIMARISÍRE s. f. v. stimarisi. [DAR] Vezi definitia »