ARMÁȘ, armași, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Dregător domnesc, însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale. 2. (În sintagma) De-a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată. – Armă + suf. -aș. Vezi definitia »

BALÁȘ, balașuri s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio. Vezi definitia »

DUȘ s. n. 1. tub (dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ◊ țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare prin acest mijloc. 2. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate. (< fr. douche, rus. duș) Vezi definitia »

mámoș (mámoși), s. m. – Ginecolog. – Var. mamos. Ngr. μάμμος (Roesler 572; Tiktin; Gáldi 207); -ș în loc de -s, prin apropiere de moașe. Vezi definitia »

COTIRÉȘ [? s.n.? – CM] (Reg., Crișana) Rădăcina și o parte din tulpina porumbului, care rămân în pământ după tăierea tuleilor (știuleților). Vezi definitia »