PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos]. Vezi definitia »

a se îmbăta turtă expr. (pop.) a se îmbăta foarte tare. Vezi definitia »

watt-secúndă (watt-se-), s. m., g.-d. art. wáttului-secúndă; pl. wați-secúndă Vezi definitia »

AORTOGRÁMĂ s. f. clișeu obținut prin aortografie. (< engl. aortogram) Vezi definitia »

HIDROBÁZĂ s.f. Bază pentru hidroavioane. [< fr. hydrobase]. Vezi definitia »