hărăzí (hărăzésc, hărăzít), vb. – 1. A da, a acorda. – 2. A dedica, a închina. – Mr. hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în parte prin intermediul sl. charizati. – Der. hărăzeală (var. hărăzitură), s. f. (înv., donație; închisoare); hărăzitor, adj. (care hărăzește). – Cf. har, haram. Vezi definitia »

FRĂGEZÍ, frăgezesc, vb. IV. Refl. (Despre anumite alimente, în special despre carne, aluaturi etc.) A deveni sau a face să devină fraged. – Din fraged. Vezi definitia »

vezi ERPETOLOG Vezi definitia »

tocăzí, tocăzésc, vb. IV (reg.) a murdări, a păta. Vezi definitia »

AMIÁZI s. f. v. amiază. Vezi definitia »