NOMENCLATÚRĂ s. f. 1. totalitatea termenilor folosiți sistematic într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcții în cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura) Vezi definitia »

țepígă, țepígi, s.f. (reg.) 1. așchie. 2. țepușă la sanie, la car. 3. plivitoare. Vezi definitia »

FÚNGĂ s. f. parâmă pentru ridicarea velei la catarg. (după it. fionco) Vezi definitia »

scămoșeálă, scămoșéli, s.f. (reg.) 1. scămoșare. 2. mulțime de scame. Vezi definitia »

ORĂȘTÍCĂ s. f. v. orăstică. Vezi definitia »