Definita cuvantului mânătură
MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânătură
PRECÓMĂ s.f. (Med.) Fază inițială de comă, în cursul căreia conștiința se păstrează trează, cel puțin în parte. [< fr. précoma]. Vezi definitia »
CORESPONDÍNȚĂ s. f. v. corespondență. Vezi definitia »
MACROMOLECÚLĂ s. f. moleculă de dimensiuni mari, cu un foarte mare număr de atomi. (< fr. macromolécule) Vezi definitia »
DÍPLOMĂ, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma. Vezi definitia »
BLÚCĂ, bluci, s. f. (Reg.) Bulgăraș, cocoloș, bulz. Vezi definitia »