DIORÁMĂ s.f. 1. Reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, folosită în muzeele de științe naturale. 2. Tablou de mari dimensiuni sau ansamblu de pânze pictate, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real. [Var. dioram s.n. / < fr. diorama, cf. gr. dia – prin, orama – vedere]. Vezi definitia »

CODEÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, analgezic și sedativ al tusei. (< fr. codéine) Vezi definitia »

PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un virus transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose. Vezi definitia »

CHIBZUÍNȚĂ s. f. Examinarea atentă a împrejurărilor, judecată cumpănită; însușire care caracterizează pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -ință. Vezi definitia »

TĂTÚȚĂ s. m. Tătucă. – Din tată + suf. -uță. Vezi definitia »