Definita cuvantului orbire
ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbire
DESPROPRIETĂRÍRE, desproprietăriri, s. f. Acțiunea de a desproprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. desproprietări. Vezi definitia »
EXPLICITÁRE s.f. Acțiunea de a explicita și rezultatul ei. [< explicita]. Vezi definitia »
FRAGMENTÁRE, fragmentări, s. f. Acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație. – V. fragmenta. Vezi definitia »
ÎNDUIOȘÍRE s. f. v. înduioșare. Vezi definitia »
OBLIGÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a obliga. [< obliga]. Vezi definitia »