Definita cuvantului palatin
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu palatin
LUSTRÍN s. n. țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. (< fr. lustrine) Vezi definitia »
BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin) Vezi definitia »
MAROCHÍN s.n. Piele de oaie, de capră etc. tăbăcită într-un anumit fel pentru a căpăta lustru și finețe; material care imită o astfel de piele. [Var. marochină s.f. / cf. fr. maroquin, it. marocchino < sp. marroquin – marocan]. Vezi definitia »
ANTISUBMARÍN, -Ă adj. Împotriva acțiunii submarinelor. [Cf. fr. anti-sous-marin]. Vezi definitia »
mușcátin s.m. (înv.) nucșoară, folosită ca condiment. Vezi definitia »