Definita cuvantului palatin
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu palatin
LUSÍN s.n. (Mar.) Sfoară subțire, albă, din cânepă de bună calitate, folosită la matiseli. (din fr. lusin) Vezi definitia »
MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. Vezi definitia »
lin (líni), s. m. – Pește (Tinca vulgaris). – Mr. (inar). Sl. linĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb. linj, ceh. lin, pol. lin, rus. lini. Vezi definitia »
párin s.n. (înv.) marmură (de Paros). Vezi definitia »
MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină) Vezi definitia »