mont (mónturi), s. n. – 1. Capăt al unui obiect, mai ales a unui membru scurtat; ciot. – 2. Vîrf, buric de deget. – 3. Rest, reziduu, rebut. Var. expresivă din bont (Scriban). Der. din mag. mont „tescovină, foloștină” (Drăganu, Dacor., VIII, 136) s-ar putea da numai pentru ultimul sens al cuvîntului. Cf. mot-. Vezi definitia »

SIMBIÓNT s. m. (biol.) organism în simbioză cu altul. (< germ. Symbiont) Vezi definitia »

COVARIÁNT s. n. (mat.) proprietate a mai multor funcții de a varia în mod similar. (< fr. covariant) Vezi definitia »

BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Umflat, înfoiat. – Fr. bouffant. Vezi definitia »

EVANESCÉNT, -Ă adj. Care se pierde, care dispare treptat. [< fr. évanescent]. Vezi definitia »