ERMETÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor. (< fr. hermétisme) Vezi definitia »

FAGOPIRÍSM s. n. boală a animalelor domestice care se manifestă printr-o mare sensibilitate la acțiunea luminii solare după ingerarea de hrișcă. (< fr. fagopyrisme) Vezi definitia »

PESIMÍSM s. n. 1. predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. concepție filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferința, absurdul. (< fr. pessimisme) Vezi definitia »

IDIOMATÍSM s.n. (Lingv.) Particularitate lingvistică proprie unui anumit idiom, unei anumite limbi. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiomatisme, it. idiomatismo]. Vezi definitia »

SUPRANATURALÍSM s. n. formă excesivă a naturalismului. (după fr. surnaturalisme) Vezi definitia »