Definita cuvantului potecuță
POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu potecuță
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală. Vezi definitia »
JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din sl. županica. Vezi definitia »
GLICOZÍDĂ, glicozide, s. f. Substanță de natură vegetală care conține în structura ei hidrați de carbon. – Din fr. glycoside. Vezi definitia »
MAGNETOÓPTICĂ s.f. Parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. [Pron. -to-op-, gen. -cii. / < fr. magnétooptique]. Vezi definitia »
PÓȘTĂ2 s. f. v. poștie1. Vezi definitia »