Definita cuvantului povață
POVÁȚĂ, povețe, s. f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povățuire, povățuială. ◊ Loc. adj., adv. De povață = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuiește pe cineva. – Cf. pol. powodca „conducător”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu povață
HIPODÉRMĂ s. f. muscă a cărei larvă este un parazit al pielii rumegătoarelor. (< fr. hypoderme) Vezi definitia »
ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »
ógliță s.f. (înv.) febră, fierbințeală. Vezi definitia »
HRÁNĂ, (rar) hrane, s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana. Vezi definitia »
ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală. Vezi definitia »