PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza. Vezi definitia »

HACIÉNDĂ s.f. (Hispanism) Gospodărie înconjurată de o exploatare agricolă, fermă (în America Latină). [Pron. -si-en-. / < sp. hacienda]. Vezi definitia »

HEXÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șase electrozi. [Pl. -de. / < fr. hexode]. Vezi definitia »

BĂBEÁSCĂ s.f. – V. băbesc (2) [DEX'98] Vezi definitia »

jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă). Vezi definitia »