turlícă, turlíci, s.f. (reg.) tilincă, turlișcă. Vezi definitia »

GABÉLĂ s. f. impozit asupra sării, care se percepea în Franța. (< fr. gabelle) Vezi definitia »

OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituție). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina) Vezi definitia »

SINFIBRÓZĂ s. f. sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-un țesut fibros. (< fr. synfibrose) Vezi definitia »

NUÁNȚĂ s. f. 1. fiecare dintre varietățile unei culori. 2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen. ◊ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ◊ caracter, notă particulară; conotație. (< fr. nuance) Vezi definitia »