TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis. Vezi definitia »

CONJURAȚIÚNE s.f. v. conjurație. Vezi definitia »

EXPOZIȚIÚNE s.f. v. expoziție. Vezi definitia »

Actiune de distragere, inlocuire a unei imagini, obiect sau atractii cu un surogat, fals sau altei atractii contrafacute cu scopul de a asigura o actiune de fond ascunsa, un avantaj sau un element surpriza. Vezi definitia »

CULMINAȚIÚNE s.f. v. culminație. Vezi definitia »