NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Vezi definitia »

TRANZIȚIONÁL, -Ă, tranziționali, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de tranziție, de tranziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. transitionnel. Vezi definitia »

SPAȚIÁL, -Ă adj. 1. referitor la spațiu. ◊ referitor la proprietățile figurilor din spațiu. 2. cabină ~ă = capsulă cosmică. (< fr. spatial) Vezi definitia »

COMISURÁL, -Ă, comisurali, -e, adj. (Anat.) Al comisurii, de comisură. – Din fr. commissural. Vezi definitia »

VENÁL, -Ă, venali, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. – Din fr. vénal, lat. venalis. Vezi definitia »