Definita cuvantului răstimp
RĂSTÍMP, răstimpuri, s. n. Durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp. ◊ Loc. adv. În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori. Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat. În răstimp = între timp. – Din sl. rastonpŭ (după timp).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răstimp
ȘTEAMP s. n. dispozitiv în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere. (< germ. Stampf) Vezi definitia »
HIPOCÁMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu două picioare și cu coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare, căluț de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe. Vezi definitia »
jomp s.n. (reg.) spărtură de jos în sus; vârtej scurt (în minele de aur). Vezi definitia »
ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitură. – Var. ciomp. Creație expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciut › ciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (buștean decojit; la cai, rădăcina cozii); ciumpav, adj. (șchiop; animal cu coarnele sau urechile tăiate), care a fost apropiat uneori de bg. čup(av) „cu urechile tăiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csámpás „șchiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creație spontană, cu aceeași intenție expresivă ca în it. ciampa „șchiop”, germ. schampeln „a șchiopăta”; ciupăvi, vb. (a tăia; a tăia urechile; a răni; a vătăma; a lăsa pe cineva șchiop). Vezi definitia »
șteámp (-puri), s. n. – 1. Mai, pisălog, pilug, ciocan de lemn. – 2. Baros. – 3. Mașină de spart pietre, asemănătoare dîrstelor. – 4. Presă de bătut monede. Germ. Stampfe (Mîndrescu 89; Borcea 210; Graur, BL, III, 43; Gáldi, Dict., 195). Intervenția sl. stąpa (Cihac, II, 393) este improbabilă. – Der. ștempar, s. m. (Trans., muncitor care sparge pietrele scoase din mină); ștempăriță, s. f. (Trans., nevastă de ștempar); ștempări, vb. (a sparge minereu). Vezi definitia »