Definita cuvantului clei
CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul. – Din sl. klej.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clei
aléi, interj. – Introduce o invocație cu o puternică nuanță afectivă. – Var. alelei, dale(lei). – Mr. alai. Creație expresivă, cf. aoleu. Suidas menționează pe eleleu „acclamatio bellica”, cf. bg. ólele, tc. hele. Vezi definitia »
șchei1 s.m. (reg.) crucea-șalelor (la cai). Vezi definitia »
MUJDÉI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”). Vezi definitia »
ceretéi, (ciritéi), s.m. (reg.) tufiș; copăcel, prunișor. Vezi definitia »
COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava. Vezi definitia »