PARASCÂNTÉI s.n. 1. Ecran izolant, neinflamabil, care împiedică formarea arcurilor electrice între două piese metalice sau deteriorările pe care le-ar putea provoca ele. 2. Dispozitiv montat la un coș pentru reținerea scânteilor și a prafului antrenat de gazele de ardere din anumite cuptoare, din focarul unei locomotive etc. [< para- + scântei, după fr. pare-étincelles]. Vezi definitia »

SOÁRTEI s. f. g.-d. art. în expr. v. SOARTĂ. g.-d. art. sórții (în expr. și: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. [DN] Vezi definitia »

mihéi, mihéiuri, s.n. (reg.) atelier; masa tâmplarului; strung. Vezi definitia »

CELEI, cultură din perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului (c. 2.500-1.500 î. Hr.), denumită astfel după așezarea preistorică descoperită. în localit. Celei (azi în raza orașului Corabia, jud. Olt), suprapusă ulterior de o așezare dacică și de cetatea romano-bizantină Sucidava. Vezi definitia »

BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec. Vezi definitia »