Definita cuvantului rupt
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. – V. rupe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rupt
PRECÉPT s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum]. Vezi definitia »
drept comercial Vezi definitia »
ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus) Vezi definitia »
ADÉPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – câștigat]. Vezi definitia »
SEPT, septuri, s. n. (Anat.) Perete despărțitor între două cavități. Sept nazal. – Din fr. septum. Vezi definitia »