Definita cuvantului semăna
SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. Intranz. 1. A avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ◊ Expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul. 2. A părea, a arăta, a face impresia de... – Lat. similare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu semăna
dejuná (-néz, -át), vb. – A lua masa de prînz. Fr. déjeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiază), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670. Vezi definitia »
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit). Vezi definitia »
IPECACUÁNA s.f. Plantă exotică a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv. [Pron. -cua-. / < fr. ipécacuana, port. ipecacuana < cuv. tupi]. Vezi definitia »
persoana care iubeste batranii Vezi definitia »
DESPREUNÁ, despreunez, vb. I. Tranz. (Pop.) A despărți ființe sau lucruri care sunt împreună sau unite. [Pr.: -pre-u-] – Des1- + [îm]preună. Vezi definitia »