Definita cuvantului sinecdocă
SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. [Acc. și: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sinecdocă
BAIADÉRĂ s.f. Dansatoare indiană. [Pron. -ia-. / < fr. bayadère, cf. port. bailadeira]. Vezi definitia »
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă. Vezi definitia »
mexicáncă (fam.) s. f., g.-d. art. mexicáncei; pl. mexicánce Vezi definitia »
FÁBULĂ s.f. Scurtă povestire, de obicei în versuri, care folosește animale sau plante personificate, pentru a satiriza obiceiuri sau mentalități greșite. Vezi definitia »
șuietúră1, șuietúri, s.f. (reg.) susur prelungit; șuiet. Vezi definitia »