BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care lucrează sau vinde blănuri. – Din blănar + suf. -easă. Vezi definitia »

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță. Vezi definitia »

MANDRÍNĂ, mandrine, s. f. 1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare. 2. (Tehn.) Priboi¹ (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Var.: mandrín s. n.] – Din fr. mandrin. Vezi definitia »

Substanță, de obicei chimică, adăugată într-un produs alimentar pentru a-i ameliora ameliora calitațile (gust, culoare, rezistență, etc.) Vezi definitia »

CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură. Vezi definitia »