Definita cuvantului strajă
STRÁJĂ, străji, s. f. 1. Pază, apărare, scut. ◊ Loc. vb. A face (sau a ține) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ◊ Expr. A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi). ♦ Loc unde stă un paznic; post de veghe. ♦ Cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii. ♦ (Înv.) Fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș. 2. (Azi rar) Paznic, străjer, santinelă. ♦ Gardă, escortă. 3. (În sintagma) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu. 4. Fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne. 5. Apărătoare la mânerul unei săbii. 6. Vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății. 7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește. [Var.: (reg.) streájă s. f.] – Din sl. straža.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strajă
geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra. Vezi definitia »
TRIFOLIÓZĂ, trifolioze, s. f. Boală toxică la oi, pricinuită de consumarea în prea mare cantitate a unor specii de trifoi sau de alte leguminoase. [Pr.: -li-o-] – Din fr. trifoliose. Vezi definitia »
GLICOGENOGENÉZĂ, glicogenogeneze, s. f. (Biochim.) Proces de formare a glicogenului în ficat; glicogeneză. – Din fr. glycogénogenèse. Vezi definitia »
AVITAMINÓZĂ s.f. Boală cauzată de lipsa vitaminelor din alimentație. [Pl. -ze. / < fr. avitaminose]. Vezi definitia »
POLIPÓZĂ s.f. (Med.) Proliferare adenomatoasă a unor Vezi definitia »