NOULÉȚ, -EÁȚĂ, nouleți, -e, adj. (Rar) Nouț. – Din nou + suf. -ul-eț. Vezi definitia »

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize) Vezi definitia »

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »

LUNGULÉȚ, -EÁȚĂ, lunguleți, -e, adj. Lunguț. – Lung + suf. -uleț. Vezi definitia »

șanț (șánțuri), s. n. – 1. Tranșee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (Înv.) Miracol, minune. Germ. Schanze, prin intermediul pol. szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf. săs. schanz (Borcea 207), mag. sánc (Gáldi, Dict., 96), rus. šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar și ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuși Iordan, BF, VII, 234. Sec. XVII. Der. șențui (var. șănțui), vb. (a face un șanț); deșanț, s. m. (Mold., Trans., ciudățenie, surpriză); deșențat (var. deșănțat), adj. (rar, ciudat, curios; ieșit din comun; nepotrivit, dezordonat); șăncăleț (var. șancălău, șancălos), adj. (Trans., hazliu, nostim); șăncălie, s. f. (Trans., glumă). Vezi definitia »