TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens) Vezi definitia »

DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant) Vezi definitia »

inelocvent = elocvent Vezi definitia »

-MÁNT, -MANȚÍE elem. „prezicere, divinație”. (< it. -mante, cf. gr. mantis, manteia) Vezi definitia »

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant. Vezi definitia »