IZOBÁRIC, -Ă adj. 1. (despre o transformare radioactivă) în care numărul de masă nu este modificat. 2. suprafață ~ă = loc geometric al punctelor din atmosferă unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeași. (< fr. isobarique) Vezi definitia »

FONOLÍTIC, -Ă adj. Alcătuit din fonolit. [< fr. phonolitique]. Vezi definitia »

ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. Vezi definitia »

PARAFRÁSTIC, -Ă adj. Care ține de parafrază. [Cf. fr. paraphrastique]. Vezi definitia »

NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico. Vezi definitia »