Definita cuvantului trebuință
TREBUÍNȚĂ, trebuințe, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieșit din uz) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trebuință
LOGIGRÁMĂ s. f. organigramă (2). (< logic + -gramă) Vezi definitia »
AGRIMENSÚRĂ s. f. Tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole. – It. agrimensura (lat. lit. agri mensura). Vezi definitia »
ANTIDETONÁNȚĂ s.f. Proprietate a unei benzine de a fi rezistentă la detonație. [Cf. fr. antidétonant]. Vezi definitia »
schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin). Vezi definitia »
POVĂȚUIÁLĂ, povățuieli, s. f. (Înv.) Sfat, îndrumare, povață. [Pr.: -țu-ia-] – Povățui + suf. -eală. Vezi definitia »