Definita cuvantului trombă
TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trombă
SÚȘĂ, sușe, s.f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (BioMed.) Proveniență a unei entitati biologice. – Din fr. souche. Celula sușă sau celulă stem, celulă precursoare, celulă progenitoare, o celulă nespecializată din care se vor diferenția noi tipuri de celule. Vezi definitia »
SCALOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică cu care se măsoară și se ilustrează rezultatele unor cercetări motivaționale și de comportament, intensitatea opiniilor unui grup de indivizi. (< fr. scalogramme) Vezi definitia »
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal. Vezi definitia »
pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură. Vezi definitia »
PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »