Definita cuvantului protuberanță
PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu protuberanță
pulihéică s.f. (reg.) numele unei părți a plugului. Vezi definitia »
VAFĂ, vafe, s.f. Semipreparat industrial, ca o gofră subțire și uscată, utilizat ca strat de napolitană, înveliș de nuga, de alviță, sub formă de cornete de înghețată etc.; din engl. wafer; sin. (înv.) vafelă, din. germ. Waffel. – V. gofră. Vezi definitia »
PROTOCARBÚRĂ s. f. combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. (< fr. protocarbure) Vezi definitia »
CERVICARTRÓZĂ s. f. artroză a vertebrelor cervicale. (< fr. cervicarthrose) Vezi definitia »
METEMPSIHÓZĂ s. f. Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose. Vezi definitia »