STATÚT s. n. 1. document, lege de bază cuprinzând dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. 2. denumire dată unor constituții. 3. ~ politic = totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică. 4. ~ social = status (1). 5. starea, situația, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva). (< fr. statut, lat. statutum) Vezi definitia »

SINCIPÚT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezintă punctul cel mai înalt al cutiei craniene; creștetul capului. – Din fr., lat. sinciput. Vezi definitia »

AERONAÚT, -Ă, aeronauți, -te, s. m. și f. Persoană care conduce (sau care călătorește cu) un vehicul aerian. – După fr. aéronaute (< gr.). Vezi definitia »

REȚINÚT, -Ă adj. (despre oameni) stăpânit, rezervat, sobru; moderat. (< reține) Vezi definitia »

STRĂNÚT, strănuturi, s. n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv). Vezi definitia »