DISPÉNSĂ, dispense, s. f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense. Vezi definitia »

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba. Vezi definitia »

CAFEGIOÁICĂ, cafegioaice, s. f. 1. (Înv.) Proprietară a unei cafenele sau a unui magazin de cafea; soția unui cafegiu (1). 2. (Fam.) Femeie care bea cu plăcere multă cafea (2). – Cafegiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

PROVITAMÍNĂ s. f. substanță inactivă din alimente, pe care organismul o transformă în vitamină activă. (< fr. provitamine) Vezi definitia »

MELÁSĂ s. f. reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului. (< fr. mélase, germ. Melasse, it. melassa) Vezi definitia »