Definita cuvantului focos
FOCÓS, -OÁSĂ, focoși, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); înfocat, înflăcărat. 2. Adj. (Rar) Roșu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii expozive (la grenade, bombe, mine, etc.). – Foc1 + suf. -os.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu focos
ACRIMONIÓS, -OÁSĂ adj. acru; caustic, mușcător, sarcastic. (< fr. acrimonieux) Vezi definitia »
SPÉOS s.n. (Ist.) Denumire dată templelor și mormintelor subterane din Egiptul antic. [Pron. spe-os. / < fr. spéos, cf. gr. speos – grotă subterană]. Vezi definitia »
BULGĂRÓS, -OÁSĂ, bulgăroși, -oase, adj. (Rar) Cu bulgări; bolovănos. – Din bulgăr + suf. -os. Vezi definitia »
duiós (duioásă), adj. – 1. Mișcător. – 2. Simțitor, sensibil. – 3. Tandru, blînd, gingaș. – 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. – 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.) doios. Lat. *dolĭōsus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. – Der. duioșie, s. f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s. f. (înv., duioșie); duință, s. f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează). Vezi definitia »
SPĂTÓS, -OÁSĂ, spătoși, -oase, adj. Lat în spete, robust, voinic. – Din spată2 + suf. -os. Vezi definitia »