OBSERVATÓR¹ s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium) Vezi definitia »

FOTORECEPTÓR, fotoreceptori, s. m. (Biol.) Celulă cu pigmenți fotosensibili. – Din fr. photorécepteur. Vezi definitia »

POLIPÓR s.m. Ciupercă cu pori, cărnoasă, din clasa bazidiomicetelor, care crește pe arbori. [< fr. polypore]. Vezi definitia »

POPULARIZATÓR, -OÁRE, popularizatori, -oare, adj. (Și substantivat) Care popularizează; popularizant. – Populariza + suf. -tor. Vezi definitia »

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător. Vezi definitia »